În anul 1962, ca urmare a înfiinţării platformei industriale din Suceava, Ministerul Industriei, Petrolului şi Chimiei începe construcţia unei şcoli care să pregătească forţa de muncă necesară în domeniile prelucrarea lemnului şi petrol-chimie.

Din anul 1963 sunt menţionate ca funcţionând în aceste spaţii două şcoli: Grupul Şcolar Forestier şi Grupul Şcolar de Chimie sub titulatura de Grupul Şcolar din Suceava.

Ca urmare a dezvoltării industriei de prelucrare a lemnului şi înfiinţării combinatelor de prelucrare şi exploatare a lemnului şi a fabricilor de mobilă (CEIL), şcoala a pregătit de-a lungul anilor forţă de muncă calificată atât pentru zona Moldovei, cât şi pentru alte zone din ţară. Absolvenţii au fost repartizaţi la: Combinatul de Exploatarea şi Industrializarea Lemnului Suceava, Bacău, Cluj, Focşani, Piteşti, Iaşi, Constanţa, Fabrica de Mobilă din Cîmpulung-Moldovenesc, Fabricile de Mobilă din Fălticeni, Rădăuţi, Botoşani, Combinatele de Prelucrare a Lemnului din Buzău, Comăneşti, Dărmăneşti-Bacău, Nehoiu, Sighetul Marmaţiei, Vaslui, Combinatul de Celuloză şi Hârtie din Suceava, Dej şi din Drobeta-Turnu Severin.

Pe parcursul existenței sale, şcoala a înregistrat următoarele modificări privind titulatura şi organizarea:

• 1963 – 1969 funcţionează în aceleaşi spaţii de învăţământ două şcoli: Grupul Şcolar de Chimie şi Grupul Şcolar Forestier sub denumirea Grupul Şcolar Suceava;
• 1969 – 1979 Liceul Industrial pentru Prelucrarea Lemnului ;
• 1979 – 1991 Liceul Industrial nr.2 ;
• 1991 – 1993 Grupul Şcolar pentru Industrializarea Lemnului ;
• 1993 – 1996 Grupul Şcolar Forestier ;
• 1996 – 2004 Grupul Şcolar nr.2 ;
• 2004 – prezent Colegiul Tehnic ”Petru Muşat”.

Complexul şcolar dispunea la început de:

• local şcoală;
• un corp ateliere-laboratoare;
• trei cămine internat;

Începând cu ianuarie 1964 se dă în funcţiune cantina şcolii care ulterior a fost modernizată şi dotată, iar în anul 1979 a fost dată în folosinţă o sală de sport modernă.

Încă de la înfiinţare şcoala a oferit servicii de educaţie şi formare profesională atât tinerilor cât şi adulţilor. Pregătirea profesională s-a efectuat prin următoarele rute de formare:

• Liceu industrial - curs de zi şi curs seral
• Şcoală profesională – curs de zi
• Ucenicie la locul de muncă
• Şcoală tehnică de maiştri – curs seral
• Şcoală postliceală – curs de zi şi curs seral

Întotdeauna domeniul prioritar de pregătire al şcolii, reflectat prin numărul claselor, a fost cel al prelucrării lemnului.

În timp, complexul s-a extins, ajungând una dintre cele mai mari şcoli din judeţ şi din regiune, şcoală etalon a Ministerului Industrializării Lemnului.

În perioada 1970-1982 şcoala a cunoscut o maximă dezvoltare. Numărul elevilor care frecventau cursurile varia între 2000 şi 2400, iar numărul elevilor interni era 1200. O parte din elevi participau la cursuri comasate şi, în cea mai mare parte a anului şcolar, îşi efectuau pregătirea practică în întreprinderile care îi recrutau şi le asigurau suportul material. Aceştia proveneau din judeţele Bacău, Argeş, Iaşi, Suceava, Bistriţa Năsăud, Mureş, Neamţ, Cluj, Brăila, Mehedinţi.

În perioada 1982-1990 numărul elevilor scade rămânând însă în jurul valorii de 2000 pe an şcolar, iar mai târziu, poate şi datorită faptului că fabricile nu mai asigurau susţinere prin contracte încheiate cu şcoala şi cu elevii, numărul lor să ajungă în jurul valorii de 1300-1500 elevi/an şcolar.

Vizita Ministrului Educației ION TEOREANU - 1985

Inviorarea din pauza mare, 1978